Dor de Luceafăr Grigore Săraru 28.01.2021 (CST, CST) Să pot acum să povestesc pe repede-nainte Cum aș putea să vă explic Nu existau cuvinte Nici omul nu era creat Nici soarele, nici luna Era doar o voință-n cer, așa era cutuma N-are-un început și nici sfârșit Nu-ncape-n tipare Ea stăpânește în univers și nu se știe-o hotare Nimic din ce cunoaștem azi, materia-ntreagă, era repaus Cum? De ce? Nu-i minte s-o-nțeleagă Cum părticelе din atom, nu scapă niciodată Misterul primului atom, noi nu-l vom ști vrodată Dar toate au început și un sfârșit anumе La voia celui nevăzut, s-a săvârșit minune Întregul s-a făcut fărâmi și fiecare-n parte Și astăzi suferă schimbări privindu-l de departe În ani lumină măsurăm distanța ce-l străbate Suntem un punct în univers, dar c-un destin aparte