Domnul doarme în corăbioară
şi furtuna, iată, s-a pornit
Peste valuri mica barcă zboară
Domnul doarme însă liniştit.
Deodată Îl trezesc pescarii
"Priveşte căci iată pierim"
Dar Isus porunca dă mării,
Minune măreaţă privim.
/: Furtuna îndată se-opreşte,
Ce linişte-n jur s-a făcut
Isus cu natura vorbeşte,
Pescarii speriaţi au tăcut.:/
Furtuna îndată se-opreşte,
Ce linişte-n jur s-a făcut
Isus cu natura vorbeşte,
Pescarii speriaţi au tăcut.
Văd pe ţărm pe cineva ce-aşteaptă,
E un om nespus de chinuit
N-are casă, viaţa e deşartă,
Căci de demoni este stăpânit.
Dar demonii încep ca să ţipe,
îl roagă adânc pe Isus
Aprobă şi-n porci îi trimite,
Spre mare, spre moarte s-au dus
/: Mulţimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat
Îl roagă pe Isus să plece şi trist Isus a acceptat.:/
Mulţimea îndată se strânge să vadă ce s-a întâmplat
Îl roagă pe Isus să plece şi trist Isus a acceptat
. Omul vindecat, spre Isus vine,
Vrea să-I mulţumească pentru tot
"Doamne n-am cuvinte, ştii prea bine, ca să-Ţi mulţumesc de-ajuns nu pot".
/: Te rog mă primeşte, cu Tine să spun peste tot ce-ai făcut"
Dar Domnul răspunde: "Mai bine aici să vesteşti ce-ai văzut"
Şi noi am fost smulşi din pierzare, aceasta putem să vestim
La mare, la mic, la oricare, putem de folos ca să-I fim