Sunt un pribeag fără de țară Rătăcitor prin lungi pustii Dar am în ceruri o comoară Și țara mea e-n veșnicii Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin Voi lepăda a mea povară Eliberat de crucea grea Nădejdea mea nu o să moară Și voi intra-n odihna Sa Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin Și voi parcurge calea toată Și voi ajunge al meu sfârșit Primit voi fi cu bucurie Acasă când voi fi sosit Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin Mă-ndrept spre cer să-l văd pe Domnul Să nu mai fiu un peregrin Căci după ce-am să trec Iordanul Se va sfârși cu al meu suspin