Am rătăcit destul și-am obosit crezând Că drumul pân' la Tine e prea greu, Căci prea departe ești mereu Și-atât Te-am căutat acolo unde nu erai Ca să sfârșesc pierdut în întuneric și păcat. Fără harul Tău, fără mila Ta aș fi Pribeag peste pustiul fără țintă Fugind de Tine ne-ncetat, Aș rătăci învins, cu pașii goi și stinși Printre ruinele sufletului meu, fără harul Tău. Primește viața mea, primește-mi inima, Pe drumul spre Calvar știai că te voi răstigni Pentru al meu păcat Și totuși te-ai jertfit de dragul sufletului meu, Ești mântuirea mea, Ești biruința deplină în viața mea.