Chemarea ce rămâne De-atâtea ori, în şoaptă sau gând Oriunde-am fost şi-unde voi ajunge Septentrion, spre nord avânt. Nord! Nord! Nord! Septentrion! Te cheamă fără să ştii Te-atrage făr' să vrei să vii E frig rămas în suflet ecou Septentrion. Acolo-s nopţi lungi cât săptămâna Sau soare-n cer în miez de noapte Şi aurorele ce-astupă luna Acolo-n nord, totul se poate. E ca un basm trăit aievea De care fug dar tot m-ajunge În el m-afund, cu trup şi suflet Septentrion – am nord în sânge. Iar anii trec şi eu mă vântur Prin lume, peste mări şi zări Steaua Polară-mi călăuză – Drumul spre casă din depărtări. Acolo-am fost şi mă voi întoarce Şi din furtuni de gheaţă-ţi voi şopti În ochii-mi frig şi-n suflet jăratec Cu mine, Nord, mereu vei fi. E frig rămas în suflet ecou, E frig rămas în suflet ecou, E frig rămas în suflet ecou, E Nord.