Ai rochia verde, numai un orb n-o vede Faci luna să suspine, lași noaptea să regrete Lumina să se-nchine, soarele să se-mbete Formele-s sublime, numai un prost le pierde Suflarea ta mă-nvie, mireasma ta din plete Făcute să mă-mbie, de ochii tăi mi-e sete Sânii tăi semeți și curbele discrete Cântate de poeți fac picturi complete ♪ Veneam atunci când mă strigai Și înfloream când mă iubeai Te sărutam de atâtea ori când te nășteai Te îmbrățișam cu flori când tu mureai Te coloram când te înnegreai Mă așterneam când tu plecai în zbor Omul meu drag, cum ai putut? Eu ți-am dat tot... tot ce-am avut Omul meu drag, ți-aș da mai mult... Rochia ți-e murdară, nu tre' s-o văd să doară Lași noaptea să te-ascundă când soarele coboară Și luna să te mintă, lumina să tresară Formele-ți sunt pline, suflarea mă doboară Și ochii tăi sunt goi, deși-i ascunde fardul Sub ochii mei sunt ploi, mi te-a ascuns asfaltul Sânii tăi sunt moi, copiii tăi te seacă Poeți jelesc apoi dar restul cred că-i joacă