Zilnic car atent un caracter de stâncă Privirea-n față, mike-u îl țin drept în mâna stângă Spun că, pare scumpă viața da' nu-ncerc s-o cumpăr 'S cumpătat deci niciodată nicicum nu mă pui în cumpănă N-am rezultate fără muncă Nu mă murdăresc pe mutră fals Mutăm munții din loc, Nechifor m-ajută Are propriu dans viața și nu-i chiar un vals Ritmu' pe care cu orice pas mă mișc pe rută Sunt pe frecvență ca un router Sunt genu' ce poate să vadă partea bună dintr-o zi urâtă Sunt propriul meu prieten, propria brută Parcă arunc cu flori și pietre apoi trag din propria bâtă Bag adânc subiecte cu interes ce nu se mai discută Că mulți n-au nimic de-nțeles de n-aud vreo dispută-n vers, vezi... De-asta stau lucrez... Cu mult interes pe propriu fir finisez gânduri ce le conturez Nu simt vreun regres, zilnic mă reglez În sinea mea chiar ți-o spun sincer - simt ce o să urmeze Compun piese între linii, minim nu mă limitez la nimic Dac-am scopu' s-ating inimi, e tot ce-o să conteze ♪ 'S vesel... Procesat ca un mezel Binevenit ca un desert între două mese Zdruncin două verze, fac două paie-obeze Și dup-aia mă ridic din nou la microfon, sunt prezent 'S ca o mașinărie fiindcă des-compun în piese Desfăcând noduri, dezgropând roduri... Când îți face plăcere-n ce faci nu simți efortu' Deci poți să dai din brațe ca și cum îți place înotu' Acum, oricum, îmi văd, de drum, niciun, om nu Mă poate opri din ce-am de făcut Nu pun, botu, la tot, ce spun Cei din jur ce înjură p-alții fiindcă au crescut Ți-o zic pe larg și pe scurt... Prea puțin mi-a păsat viața asta frate ce-au crezut restu' Sunt la fel și când nu vezi tu Doar că fără sunet aș fi clar ca o albină fără stup Mai las creieru' să noteze fiindcă nu-i destul Scot secvențe care mă țin cu pulsu' crescut Las cuvinte să picteze pasaje pe scut Să mă protejeze, și asta-i cam tot ce-o să conteze