DRAGONU':
Omul se naste, creste,
Da'nu-si mai aminteste
Cine l-a facut, de unde vine
Cine este.
Ca de mic maica-sa il mangaie pe crestet
Si el e pui de om sensibil,
Mosii infloreste.
Si fiecare om are nevoie de un tata,
Sa-l invete de bine,
Nu sa-l injure si sa-l bata.
Ca o barca pe apa, asa e in viata,
Si-n caz de ai cazut,
Inoata ca sa iesi la suprafata!
Tatal Nostru care esti in Cer, acolo sus,
Cu Maica Domnului, cu ingerii si cu Iisus Hristos,
Sfanta Treime, Sfintii Luminosi
Care ne-ajuta pe noi, aici jos,
Spune-mi, cum e...
Sa nu poti sa-ti amintesti
Cine te-a facut, de unde vii
Si cine esti?
Cui ii datorezi ca te misti si ca respiri
Si la ce usa bati cand te-ntorci din rataciri?
Ca fiecare om are nevoie de un tata,
Sa-l invete despre ce inseamna viata-adevarata,
Ca-i fragil ca o samanta, a carui singur tel
E sa iasa din pamant, inaltand ramuri spre cer.
Cant in slava Domnului si va face poame,
Oferind hrana omului atunci cand ii e foame.
Spune, cum e sa nu razi la glume
Cand ceilalti uita de compasiune din slabiciune
Si tind sa adune si sa rezume totul la sume?
Tu fa o rugaciune si spune pe bune
Cum e.?
DRAGONU':
Fiecare viata e o calatorie,
Mie mi se pare drumu'care duce-n vesnicie.
Desi pare abstract si dificil,
E-o realitate mai greu de acceptat,
Dar la sfarsitul vietii e moarte!
Si sufletu' uman traieste, e nemuritor,
Se-ntoarce-n Patria Cereasca, langa Creator.
O definitie pentru Dumnezeu e doar "iubire",
Ce fiinta personala, vie, pe vecie!
Rolul unui om e sa slujeasca doar Luminii,
Cu orice pret, in orice chip,
In orice clipa, zilnic!
Un singur drum exista
Si ala duce doar spre Cer,
Restu' e superficial, lumesc si efemer!
Esti gata ca sa mori pentru credinta ta,
Da' zi-mi, ce stii de constiinta romaneasca de crestin?
Sau poate te-ai nascut asa
Si-acuma ti se pare
Ca totu'-i de la sine inteles,
Nicio intrebare.
Un gand de bine pentru fiecare stare
Care si-a inceput despatimirea firii materiale.
Pe calea virtutii se muta si muntii;
Se stie ca vremea comunistilor
Faceai puscarie!
Ca toti cei ce-au trecut de prigoane si uneltiri,
Sicane si stapaniri,
Din canoane cantand psaltiri,
Scotand milioane de oameni din delir,
Si transformand puscarii in adevarate manastiri.
Martiri ca Brancoveanu sau capitanu' Codreanu,
Zambind mortii, pastrand credinta si neamul
Indiferent de cat de mult si-a dat silinta vicleanul,
Folosindu-si marionetele, stiinta si banul.
Da' tu, romane, spune:
Cum e sa ai o viziune-n orice vedenie,
Sa uiti de smerenie
La 20 de ani dupa ce parintele Arsenie
Ti-a aratat concret
Ca poate exista sfintenie?
Intr-o lume de pume, ce vor toate un renume,
Vor carne, nu legume, printr-o-ntreaga legiune.
Cu ingerii lui Mihail, starpesc neamul lui Cain
Si toata armata lui Mamona cel hain.
AMIN!