Am o mie de ani de întuneric în spate Am lumină la mine, am o pană-ntr-o carte Tot înainte, prin zi și prin noapte Mulți au căzut, nu rămânem în spate Nu mai vreau, adorm zâmbind, dispar În mijlocul pustiului alerg de nebun Nimeni să vadă, s-audă ce spun Mi-e sete, mi-e frică să cred în ceva Lumea e pe moarte și e toată a mea Nu m-aștept la nimic, dar în vis am zburat Am ajuns undeva, departe-ntr-un palat Și nu știu cum să fac, să nu mă trezesc Când vine dimineața și nu vreau să mă opresc Fac crize, viața prin parbrize Murdare, torentele îmi par brize Viața din valize, de la fise la mari mize Știi că fac vise realitate În oglindă fețe vinovate Presiunea face diamante Când pictez sunt Matisse, rulez, fumez în Matiz Sedativ pentr-un artist, visez suprarealist Lumea e doar o țigară, care se face iar scrum Efemeră că un parfum, viața-ncepe acum