Hei... hei... hei.
Vise, iubire, emoţii,
Pe care se pare că le ştim cu toţii.
Cine se gândea că se poate spulbera o iubire din titan,
Ne iubeam chiar dacă n-aveam niciun ban.
Ştiu că îţi aminteşti tot,
Nu ai cum să uiţi, nu poţi să treci peste, nu ai cum să minţi
Eram doar noi doi şi soarele,
Dimineaţa peste roua care ne uda picioarele,
În următoarele zile, principalul scop şi gând,
Era să stăm împreună ore-ntregi la rând.
Dimineţile dispăreau într-o secundă,
Soarele deja începea să se-ascundă.
Ne uitam la astre, zburam cu ele,
Aveam nopţi albe, cu luna printre stele.
Coboram din cer când trebuia să pleci,
Acum, singur bat pasu', pe aceelaşi drum.
Pe cărare, acolo jos în vale,
Tremură la fel ca flacăra de lumânare.
Mă doare foarte tare, dar trec peste,
Chiar dacă mereu mă ud cu lacrimi pe zestre.
E trist afară, stropii-ncep să cadă,
Inima mea plânge şi nu vreau să vadă.
Nu vreau să vadă pentru că nu-nţelegi.
Cum a trecut timpul şi mie tot nu-mi trece.
Pot trece peste o rană sau o palmă,
Dar sentimentele sunt cea mai dură armă.
Cea mai dură dramă, care mă învinge,
Arde ca o torţă, care nu se stinge.
Văd blocurile, toate locurile,
Toate clădirile îmi trezesc amintirile.
Eram la liceu şi era dimineaţă,
Deşi nu eşti aici te am în faţă!
Refren: Hei
Na na na x 3
Hei
Na na na x 3
Hei
Na na na x 3
Aceeaşi bancă, acelaşi pom,
Sentimente sincere în acelaşi om.
Dar fără somn, că nu mai dorm,
Apar coşmarurile şi mult prea negre nopţile.
Aveam un vis, când ai plecat s-a stins,
Acum când închid pleoapele sunt în abis.
Eram în paradis mă ridicai de pe sol,
Acum stau pe pământ cu sufletul gol.
Trist, vroiam să fie bine, să redau plăcere,
Când vorbesc de noi, să simt o mângâiere.
E multă durere, nici pe departe bine,
Când ai plecat se pare, că l-ai luat cu tine.
Încălzit de raze, învelit de nea,
Timpul arde zile din viaţa mea.
Dar la aceaşi bancă şi la acelaşi pom,
Eu te aştept pentru că sunt acelaşi om.
Te văd, te simt, ţip tare, mă mint.
Am încercat să te-ating,
Acum încerc să te prind.
Colind străzi, pe care ne plimbam,
Pe care ne ţineam de mână şi promiteam.
Eu ce zic acum, zic pe bune,
Mă simt de parcă am pierdut ce-am avut mai scump pe lume.
Las timpul să treacă şi parcă lumea doarme,
Sufletul pe lac legănat într-o barcă.
E iarnă, e seară, iară.
Supărat sub cer îmi aprind o ţigară,
Mă retrag în scară că-ncepe să plouă.
Încă mă gândesc la noi 8 ore din 9.
Văd blocurile, toate locurile,
Toate clădirile îmi trezesc amintirile.
Nu mai eşti la liceu, nu mai e dimineaţă,
Nu te ţin de mână, dar te am în faţă!
Refren: Hei
Na na na x 3
Hei
Na na na x 3
Hei
Na na na x 3