Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...
Ca două... Vieţi de om, de om trezit din somn
Şi pus să umple-un biberon într-un sistem prea monoton
Într-un sincron îmbătrânim şi-un viitor ne definim
Cu doi copii pe cap au zis s-au grăbit.
Şi după '90 când toată ţara zâmbea, lumea bună lua,
Deja se-mpărţea pe faţă da' nimeni nu sesiza
Că-n stânga-n dreapta nu se uită nimeni şi nu-i minte multă
Aşa şi-au tras unii conductă cu mărci şi valută.
Ascultă, de unde vine-acea durere-acută din portmoneu?
Port mereu gândul că doar pornit mereu rugându-l
Ca la ghişeu totu' se mişcă-ncet şi greu.
Şi-ncerc şi eu să mă ghidez dup-un traseu.
Că i-aud pe-ai mei...
Cum vor să-mi bage-n cap idei,
Să fiu, să fac ca ei, că ei nu au avut tot ce-i normal să vrei.
Şi-au tras din greu pentru un cer senin, nu plin de nori.
Să-i văd acum cum se-ofilesc uşor ca două flori...
Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...
Şi-acum pe bune, cum e să ştii că a venit pe lume?
Că tre' să-i dai un nume şi că-ţi spune: "Tati, unde e mama?"
Cred că te prinde flama când îl vezi că e cât palma
Şi-ţi zâmbeşte să-ţi dispară teama.
Începi să strângi chiar dacă tre' să-neci corăbii sau să muţi munţi,
Să urci stânci, sa plângi sau să dai brânci,
Ajungi să dai şi-ultimu' leu din buzunar
Pe ce mănânci şi-atunci e-atunci,
Nu-ţi vine nici să te mai culci, eşti somnambul...
Îi dai cu-alcool şi sticla-i gata-n două guri
Începi să spargi prin casă, copilu plânge
Tu înjuri.
A doua zi, te juri că nu-o mai faci, c-ai avut şi tu draci
Încerci să-mpaci pe toată lumea da' mai mult i-ataci.
Ei zic că locuţ tău e printre maniaci, d-ăia care-apasă pe trăgaci, taci,
Îţi iei haina şi-o-mbraci, te uiţi la ea,
Ea-ţi aruncă priviri ce dor şi-ţi dau fiori
Că voi trebuia să înfloriţi ca două flori...
Ca două flori, pe-acelaşi lac,
Ne ofilim la fel, la fel, la fel.
Nu mai dorim, nu mai visăm, nu mai gândim...