Pãtruns de nãzuinþã Aºtern un trup din nou, ªi pieptãn fire luminoase... Sunt primul om ce þese lumina, Sunt primul om ce-ºi þese lumea, ...cu veºmînt de sclipire surã, De curînd aprinsã-n a luminii umbrã... Cufundat în nerostire În tãcerea tuturor, Desluºit, în fel de nedesluºit. Însemnat în sensuri, Pline de-nþelesuri. Sunt omul ce re-nnoieºte Din fiara înflãcãratã Înãlþat spre vultur. Untdelemnul ce nu arde ªi smaraldul ce prinde Împãtimirea sufletului. Mãsura, ce cîntãreºte lumea Prin judecata liniºtitã; Judecata ce nu judecã. Lumina ce se strînge Ca-ncordare a duhului, În voinþa fãr' de dorinþã. Ochi de lapte, Plin ochi de forme... Clãtit în patru colþuri, De car' se prinde lumea, Spãlat de cenuºã în mierea soarelui Înnodat cu nimb de netezire. Topesc în mine mierea veche, Roua sumbrã de sub pragul Asfinþitã casã, în capãt ei, Asfinþitã, ca sã încapã tei, ...din cele patru colþuri... Altoind în mine, cu soi ales Las sã prindã roade, În trãiri ºi glas cu chibzuinþã. Fãrã aºteptãri, îndrept, ªi-mi drãmuiesc rãbdarea. În tot ce-i vis ºi aºteptare... Strîngem comori în semne, Sã cufundãm în noi adînc trãirea, Ca "eu" sã nu mã spulber, Ca "eu" sã nu mã uit, Sã nu piarã a mea oglindire, Ca lumea-ntreagã sã nu se piardã.