Sub cerul tradiţiei primordiale, Din cetatea Carpaţilor Sub axul boreal, În ţara Geţilor Indefinitul domneşte în stăpîn, Pîn la porţile Daciei. Din nedistinsul polar primordial, cobor Planurile posibilităţii universale Într-al Marii Negre prund Sus îmi ard şi jos îmi pică, Picătura ce pică Face luna tocmai plină... Ţipă sus pe soare Sus pe soare cînd răsare Muntele OM şi Omul Munte, Buricul Pămîntului şi Osia Lumii Cerul, Căliman şi Caraiman Munte şi OM, şi OM precum munte, El e Regele lumii Sub gheţurile hiperboreene Negru, pămîntul Daciei se-ncheagă Din cîmpiile niciodată fără zăpadă Se nasc pămînturi sacre ale nemuririi Prin porţile de fier polare Străvede polul spiritual al lumii, Din munţii Rifei.