Un fulger ce sparge Un nor ce prăbușește Într-un adînc de noapte Dintr-un afund de hău Cerul se oglindește O poart-a cerului de asfințit Cel din adînc de univers venit Ce poartă sufletul pe căi Pe căi de lume neștiută Pe drum de ziuă nefăcută O soartă a-timpului ce se-ncovoaie Pe-a timpului cărare De-al ei dincolo ce poartă Apă moartă udă pustiul Ce-nvie-n esență de soare Vechii trezesc cu vie apă lumea Doare, doar sori cu nori Moare, mori lumi cu sori Nimeni grija sorții n-are Din trei zări înveșmîntat Zvon udat s-aruncă peste lumi De din sfîrșit