Păstă culmi dă coamă rară Împăjeştit Zarişte ascunsă vederii s-arată Făţiş cuprins 'n spaimă arsă Verde-gălbui, Mîzgă agaţă 'n vîrfuri dă brad Crengile ascuţite ale stejarilor Dă după mii de dealuri 'N frunză dă lemn dă brad 'N miere dă lemn dă frag 'N zeamă dă stînjen, sînge dă stejar Colo-n zarea celor culmi La hotaru cu cinci ulmi Ce răsar dîntr-o tulpină Mrejuit rodesc Ulmii şi gorunii Şi tînjind înalţă, Suspin veştejimii Păstă corongiş, 'n tîrniţa bîrsanului În şaua dîntre izvoare Răsună văile şî dealurile, D-aud toate neamurile Zarmă ce stringă, 'Nfiripatu-s-a, dătunata 'N şlefuiala străvechimii 'N fundul genunii Aibă tihna vîntului, Şî greu' pămîntului O boare 'ncet ridică, Neguri oprite-n timp Tresar 'n adierea 'ntunecimii Precum crîncenia cuprinde Durerea văii, toată Slobod îs şî liber îi! Umbre cînd pornesc, Tărîmurile toate, hotărît Înverzită culme, dă cremene Cernit rărunchi oftează