Prîn brădete-ntunecoase Prîn făgete luminoase Zace-o cărăruie Spre munte să suie 'N toiag uncheș Pă potecă strîmtă, Prîn vale adîncă, În singurătate, Sub lespezi de piatră, Dă vînt nebătută Dă nimeni văzută Dîn stînci, dîn văi adînci Pă cărarea șărpuită Cu argint împătruită, La cel brad mare și-naltu, Mare, nalt și gemănatu, Dă prăstă timp privesc Dă prăstă veac zăresc Stau timpului pavăză D-a veacului povară Prin brădete-ntunecoase – o, Prin făgete luminoase – o, Om roș, chip dă moș, strămoș Baciu să prindea, lumea cobora Arunca-m-aș, arunca, Sus la cer ca năgura Arunca-m-aș pîn la stele Arunca-m-aș pîn la nori Nici nu-s viu, nici încă mort, Numai sufletul îmi port, Nici nu-s mort, da nu-s nici viu Numai sufletul mi-l țin 'N vrun vîrtej dîn cer lăsat Cărăruie, cărăruie, Care-n vîrf de munte suie, Fă-te dreaptă șî domoală, Să mă sui la munte iară, Cărare-ngustă dă munte Fă-te dreaptă ca o punte, Prăstă văi șî prăstă munți.