Doar o mamă poate ști Ce e dorul de copii, măi! Mama-i aduce pe lume... Of, maică! Le dă viață, le dă nume Zi și noapte ocrotește... Of, maică! Și cu multă grijă-i crește Când sunt mari, scoși din necaz – Mama singur-a rămas, măi! Ei cresc mari, se duc ca norul Și mama le duce dorul De vrei să-i faci bine-n viață Adu-i nepoței în brață! Ea și când îmbătrânește... Of, maică! Tot pentru copii trăiește De-ar avea un singur măr... Of, maică! Îl păstrează să-l dea lor, măi! Unul de-ar păți ceva O doare-ntâi pe mama, măi! Că doar mama poate ști Ce e dorul de copii, măi! Mama tot mamă rămane Și la rele și la bune Te ceartă pe cât se poate... Of, maică! Dar din suflet nu te scoate! De-ai greșit – ea te-a iertat... Of, maică! O doare că te-a certat, măi! Tu sărut-o și-o mângâie Fă-i din lacrimi bucurie! Că doar mama poate ști Ce e dorul de copii, măi! Cu ei în gând lăcrimează Și-o apucă zorii trează Mama tot mamă rămane Și la rele și la bune