La-nceput era cuvântul,
Cuvântul era chiar El,
Căci cuvântul e puterea,
Este însuşi Dumnezeu.
Cât cu El ai stat de vorbă,
De va sta şi El cu tine,
Sus în cer de vei ajunge,
Ai sa fi singur pe lume.
Ce-ai să-i spui tu, Domnului,
Când vei sta în fața Sa,
Dacă cinstea, cea mai mare,
N-ai dat tu Lui Mesia.
Cât priveşti televizorul,
De nu ştii priveşti un ceas,
Dar pentru cuvântul Lui,
Nici azi timp nu ți-a rămas.
Câte zile faci în casă,
Cumperi ca să construieşti,
Creşti copii şi-ți vezi de treabă,
Dar Cuvântul nu-l citeşti.
Ce-ai să-i spui tu, Domnului,
Când vei sta în fața Sa,
Dacă cinstea, cea mai mare,
N-ai dat tu Lui Mesia.
Până-noapte stai la vorbe,
Spulberând din ce-ai făcut,
Dar Cuvântul cui rămâne,
Sau pe Isus L-ai pierdut?
Şase ore stai la şcoală,
Şi acasă cinci înveți,
Toate au întaietate,
Dar Cuvântul nu-L citeşti.
Ce-ai să-i spui tu, Domnului,
Când vei sta în fața Sa,
Dacă cinstea, cea mai mare,
N-ai dat tu Lui Mesia.
Ai surori şi frați şi mamă,
La toți dai câte ceva,
Timpul nu îți mai ajunge,
Să citeşti şi Biblia.
Chiar la seri de rugăciune,
Ai fost des şi te rugai,
Te-ntorceai târziu acasă,
Dar Cuvântul nu-l citeai.
Ce-ai să-i spui tu, Domnului,
Când vei sta în fața Sa,
Dacă cinstea, cea mai mare,
N-ai dat tu Lui Mesia.
La sfârşit de săptămână,
Uşurat răsufli bine,
Căci păstorul turmei tale,
Îl va citi pentru tine.
Prin iubirea Lui cea mare,
El ne-a dat al Sau Cuvânt,
Să-i slujim de-acum încolo,
Întăriți prin Duhul Sfânt.
Ce-ai să-i spui tu, Domnului,
Când vei sta în fața Sa,
Dacă cinstea, cea mai mare,
N-ai dat tu Lui Mesia.