Pământul e prea plin de emigranți
Sunt țări de emigranți, sunt continente
Cu comis voiajor din tată în fiu
Biografia aproape indecentă
O roată pune Toader pe un rău
Și cumpără un vechi dinam de moară
Și toți ai lui lumină în casă au
Căci neamul nostru n-a învățat să moară
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată
Mai e nevoie doamne și de cei
Ce țara niciodată nu și-o lasă
Sunt milioane pe acest pământ
Care mai știu ce înseamnă și acasă
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată
♪
Dacă a putut acest țăran român
Să facă el în munții lui o roată
Înseamnă că nimic nu e pierdut
Nu piere neamul nostru niciodată
Nu lămpi de la străini geniali
Ci dintr-un biet pârâu luând văpaia
Ne arată ce înseamnă să fii om
Țăranul Toader Popa din Ortoaia
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată
El vești își ia din munți, din Univers
Carpații lui emit pe unde scurte
Și noaptea-n somn aude-un vuiet blând
Planeta trece pe la el prin curte
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată
La ora când e noapte peste tot
Se sting veiozele în Europa
Doar un pârâu sticlește luminos
În munții somnului lui Toader Popa
El care-a emigrat doar până-n grajd
Și până-n munții Dornei frânt de muncă
Mi-a spus atât: Eu am rămas aici
Că de la tata am primit poruncă
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată, roată, de mai inventăm o dată
Roată, roată și cu tine lumea toată
Roată