Stau la geam în orașul cel mare
Și aud o căruță cu cai,
Unu-i alb, altu-i negru și-mi pare
Că ei sunt unul Iad, altul Rai.
Dar țăranul acela ce-i mână
Prin mașini descurcându-se greu,
Dumnezeule, parcă e tata,
Căruțașul e chiar tătăl meu...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Va lua-o încet către casă,
Va mânca prin vreun parking ascuns
Și din tropot în somn o să cadă
Și aceasta-i va fi deajuns.
Și departe, în sat, este mama
Lunecând peste treburi grăbit...
Un stigmat părintesc mă-mpresoară,
Ca un plâns ce-a ajuns tropotit...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Stau la geam în orașul cel mare,
N-am curajul măcar să cobor
Să-l invit înăuntru pe tata:
Mi-e rușine, mai mult decât dor...
Și-ntr-o carte poștală târzie,
C-o ștampilă de Iad și de Rai
Voi afla c-a murit pe șosele,
Lunecând sub copite de cai...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop, prin oraș
Șchiopătatul galop,
Un țăran și doi cai,
Tropa, trop...
Tropa, trop...
Tropa, trop...