Personal, cand drama vietii ma subjuga efemer,
Iau rapidul de Constanta, s-o vad iarasi, s-o vad pe Noros Cecer.
Ia, Noros Cecer turcoaica, cu ochi verzi si umeri slabi,
Este astazi vanzatoare la buticul, la buticul "Doi Kebabi".
Dar pe vremea aia dulce, cand ne tulburam cu "zarea",
Ne plimbam ades pe plaja si-ascultam cum muge marea.
Noaptea, dupa chinul tandru, cu fermoarele rebele,
O-ntrebam: -Cecer, draguta, care-i visul vietii tale?
Ea-si punea pe umar fruntea, alintandu-se de dor,
Si imi raspundea:-Gurita, spune-mi simplu: Cecisor!
Dar evenimente care nu am amintiri frumoase
Mi te-au luat din calea vietii intr-o zi, intr-o zi Cecer Noroasa.
Numai tu aveai stiinta sa ma mangai pe la tample
Si sa imi prevezi tot raul ce avea sa mi se-ntample,
Numai tu stiai pe lume sa spui "-Da!" atat de scurt
Si sa imi aduci la vreme, dimineata, dimeatza un iaurt.
Numai tu aveai stiinta sa ma mangai pe la tample
Si sa imi prevezi tot raul ce avea sa mi se-ntample,
Da, te-ai dus dulce minune, si-a murit iubirea aia,
Care ne-a facut celebri ani de zile la Mamaia
Si degeaba-mi fac iluzii, si degeaba azi disper
Caci rapidul de Constanta nu mai duce, nu mai duce la Cecer!
Si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
Pe peronul de la gara, dand aiurea din batista
Si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
Pe peronul de la gara, dand aiurea din batista
Si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
Pe peronul de la gara, dand aiurea din batista
Si-ai ramas ca o parere, ca o amintire trista,
Pe peronul de la gara, dand aiurea din batista