Și se făcea că prin Ardeal Umbla de-o vreme Iancu iar, Trecând îngândurat pe cal Și cu pistoalele-n șerpar. Era tot tânăr și fecior, Și-avea pe chip surâsul blând, Și ochii mistuiți de dor Arzând pe fața lui de sfânt. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. El se oprea din când în când S-asculte-n noapte nemișcat Zbaterea codrilor în vânt Trecând spre el ca un oftat. Frunza-i în cale de cădea În legănare și alin, De aur toată se făcea Și iarba toată de argint. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. Mesteceni - lumânări de foc - Ardeau cu foșnet tremurat, Să-i fie drumul cu noroc Și aerul înmiresmat. Iar moții lui de dor plângând Din munți bătrâni, din verde plai Veneau să-l vadă viu trecând Pe-al lor de-a pururi tânăr crai. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal Iancu Avram îngândurat. Focuri se-aprind din deal în deal, Și cerul țării e curat Când trece noaptea prin Ardeal... End