Putine lucruri au ramas civile In acest veac ploios si militar Nu zile ci permisii de zile Copiii drepti din mumele lor sar Pendulele ca niste cisme suna Scrasnind pe-un sterp si refuzat nisip Sunt treizeci de razboaie intr-o luna Si toate poarta moartea in aripi Nici moartea nu mai are nici un farmec In acest veac cu foarte multi soldati Sub teii infloriti stam ca sub arme De stele cand sintem mitraliati De altfel si de observat e lesne Si de simtit pe propriul grumaz Ca de la constiinta pana la glezne Omul e o manta cu simturi azi Civile au ramas lucruri putine Nici inima nu are ritm civil Si inregimentarea prinde bine Civilului prea bleg si prea umil Zambiti, soldati, e ceasul Invierii Copiii drepti din mumele lor sar Ne temem dar sa isi salute ofiterii In acest veac ploios si militar