Astăzi simt cum dulapul crapă Scheleții sunt prea mulți E timpul să mă obișnuiesc cu gândul Că poate mi-a ajuns Nu mai pot să îi țin pe loc Îi văd pe scari zâmbind, din spate îi împing Rostogoliți se rup, de jos se ridică-n grup După mine, după mine La un loc, dansează scheleții Se aruncă îmi zgârie pereții Nu-i pot opri Am sa încerc din nou să-i îngrop Însă pană acum s-au întors mereu la loc Sunt mereu, sau mereu sunt alții Nu mai pot să îi țin pe loc Îi văd pe scări zâmbind, din spate îi împing Rostogoliți se rup, de jos se ridică-n grup După mine, după mine