Apasă, afundă, oprimă, consumă
Zi şi noapte griji te apasă
Zi de zi acumulezi şi strângi
şi fiecare gând negativ
ţi-e măsurat de acum în plumb
Carnea e tot mai grea
Oasele se îndeasă
Tendoanele se întind
şi forţe tot mai mari te cuprind
Simţi cum totul pocneşte
Simţi cum totul se înfundă
Nu mai vezi nici o cale de scăpare
Nu mai vezi nici o urmă de izbândă
Nepăsarea cruntă generează povară
Indolenţa anunţă o sarcină suplimentară
Aduni şi însumezi moravuri bizare
Culegi, depozitezi brutalităţi banale
Te afunzi şi te consumi
Te adânceşti şi te deprimi
Doar fapte şi gânduri frumoase
Te pot scoate şi smulge din declin
Uşor mă desprind de tenebre sociale
Renasc plutind peste gânduri infame
Lejer ocolesc zonele negate
şi zilnic mă topesc în soare şi şoapte
Auzi zidurile crăpate
Auzi paturi cum urlă încovoiate
Auzi etaje prăbușindu-se-n lanţ
Auzi temeri cum se coboară
Ca o ceaţă nemiloasă şi densă
Tot mai densă
Tot mai grea
Baloane şi suspensii
Nu dăruiesc dispensii
Să scapi de supramasă
Din amorţeala lipicioasă
Speranţe înnecate în mâl de interese
Te sting şi te doboară
Te îmbracă în ocară
Trotuare deformate de paşii supergrei
Maşini cu roţi puşcate de la problemele de ieri
Uşor mă desprind de tenebre sociale
Renasc plutind peste gânduri infame
Lejer ocolesc zonele negate
şi zilnic mă topesc în soare şi şoapte
Simţi cum totul se deschide
Simţi cum totul prinde viaţă
False probleme dispar
Procese afective reapar
şi eşti tot mai uşor
şi eşti tot mai vioi
Că un zmeu înnalțat de un copil fericit
Că o floare ce anunţă primăvara-ntr-un pustiu