O rază te alintă pe furiş în pijama Oază în deşertul necuprins din camera ta Pază contra roiului de gânduri din sertar Trează şi nedumerită doar Că nimeni nu-ţi arată care-i firul spre el Nici o indicaţie precisă Mii de telefoane fără ton de apel Şi nici o fisă Poate că egzişti pentru ultima senzaţie tare Poate tot ce rişti e să uiţi complet ce-ai căutat Poate mai insişti ca un fluture alergând după soare Zile la rând însă nicicând deajuns Pare că n-albastru ai vrea aripile să-ţi scalzi Oare nu n-ţelegi că s-ar putea să arzi Şi nimeni nu-ţi arată care-i drumul spre el Nici măcar o singură pancartă Mii de intersecţii fără nume şi ţel Şi nici o hartă Poate că trăieşti în perfect aranjament cu minciuna Poate că greşeşti însă nu mai şti ce-i adevărat Poate încă esşti doar copilul care numără-n-truna Petale de flori ce cresc uneori fără soţ