Am mai putea să aşteptăm Să mai dansăm un anotimp Înlănţuiţi să delirăm Într-un perpetuu contratimp Dar ştiu şi eu şi şti şi tu Că nu putem schimba ceva Că fără ar putea fi cu Dar noi am fi altcineva Că timpul nostru-a obosit Să tot agaţe în zadar Baloane pline cu granit De neopritul calendar Întunecoşi şi monotoni Ne n-depărtăm apropiaţi Şi ne desfacem în atomi Pe dinăuntru dizolvaţi În aritmetici nefireşti Ce unul îl prefac în doi Comunicăm ca nişte peşti Şi lumea se bifurcă între noi N-aş mai putea să mă deschid Mi-e înăuntrul ferecat În circuite de-android Felii din mine au zburat Ducând cu ele în eter Tot ce n-semna odată eu În mecanismul efemer Din slujba sufletului zeu Când fluturi se strivesc de zid De prin stomacuri expulzaţi Deliberaţi se sinucid De frigul toamnei condamnaţi Iar trecătorile dispar Şi pasiunea trece-n chin Se simte-aroma de gheţar Şi vânturi de iarnă... vin