Încet încet, cuvintele-au secat Visele noastre s-au ascuns sub pat Zi după zi mă uit la un străin Ce-mi dă să beau din cupa cu venin Şi când te gândeşti că la-nceput Păream convinşi că ştim ce va urma Pământul se-nvârtea în aşternut Şi luna între noi se cuibărea An după an ne-am tot îndepărtat Ca de-o haină roasă de-atâta purtat Nu mai ştiu cine eşti, nici eu nu sunt la fel Am ochi plini de lacrimi, tu i-ai plini de rimel Şi când te gândeşti că la-nceput Păream convinşi că ştim ce va urma Pământul se-nvârtea în aşternut Şi luna între noi se cuibărea