Când îi aud pe ai mei, intru-n depresie
Visu' lor e să iasă la pensie
Plus că, după o viață de muncă
Le lipsesc cât le trebuie să le ajungă.
Încă se zbat atât cât mai pot
Timpu' nu iartă și d'asta nu pot
Să mă-mpac cu gându' că poate
Viața nu e altceva decât drumu' spre moarte.
Uite mamă m-am făcut baiat mare!
Nu credeam că poa' să doară atât de tare!
Serile bă tată, devin dimineți
Mă pierd în gânduri și mă uit pe pereți.
Câteodată recunosc, poate am ars-o prost
Da' regretele acum nu mai au niciun rost
Am în spate o grămadă de păcate
Știu că deja mi le-ați iertat pe toate...
Inima nu minte, spune ce simte
Atâta timp a trăit si a văzut multe
Inima nu minte, spune ce simte
Deşi sunt scrise pe foaie nu's doar cuvinte.
Mario V & Francesca
Inima nu minte, spune ce simte
Atâta timp a trăit si a văzut multe
Inima nu minte, spune ce simte
Deşi sunt scrise pe foaie nu's doar cuvinte.
Dac-aş da timpu'napoi, n-aş schimba nimic
Aşa a fost să fie! ai mei îmi tot zic
Că timpu' trece repede tu n'ai timp să stai,
Învață ca'n viață să te bucuri de ce ai!
Ține-te tare! Soarta poate fi parşivă,
Fericirea e relativă,
E greu de atins da' dă farmec vieții
Totodată, moartea-i apogeul tristeții!
Anii trec peste ei lăsând urme,
Li se vede pe față totu', n'au chef de glume
Spun c-o să fie bine da' nu par atât de siguri
Mai văd cate un zâmbet cum îşi face loc printre riduri!
Parcă ieri eram copil şi visam departe,
Îmi amintesc cu plăcere când privesc în spate
Au fost bune şi rele – am învățat din toate,
Orice vis poate deveni coşmar în realitate!
Inima nu minte, spune ce simte
Atâta timp a trăit si a văzut multe
Inima nu minte, spune ce simte
Deşi sunt scrise pe foaie nu's doar cuvinte.