Eu sunt acolo unde timpul te sugrumă,
O mână sus cine-aşteaptă o viaţă mai bună!
Aş vrea şi eu să fiu normal ca toţi ceilalţi,
Însă nu e vina mea, e-atât de greu de explicat.
Considerând c-am învăţat trecând prin greu
Am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu.
Sunt un visător ca 3 Sud Est, un om singur
Cu pretenţii abuzive ce mă fac să fiu nesigur.
Mi-ai redat un film vechi,
Împins de tine am să scriu versuri pe care mai apoi am să le regret.
Mutilat total de inutilitate,
Să fii sincer cu tine e un soi de libertate!
Acum ascultă, repetă-n cap versurile,
Uite ce păţeşti când nu ştii jocul şi schimbi regulile.
Trăieşti de azi pe mâine ca un portofoliu şi
Rămâi nevinovat până te-neci în orgoliu.
Aş vrea să fiu şi eu normal ca toţi ceilalţi însă nu e vina mea e atât de greu de explicat.
Considerând c-am învăţat trecând prin greu am să-mi fac viaţa un chin ca să mă simt în largul meu.
Sunt cel mai bun efect al hip hop-ului românesc, marea ceartă gramaticală "după" internet
E adevărul ăla groaznic, lasă teatrul ăsta ieftin pune mâna pe o carte!
Mizerii sunt peste tot dacă te uiţi şi remix-ul îl auzi şi când nu-l asculţi.
Vreau să dau cu pace pentru omu' meu Phosillah, mă simt atât de prost că am o dicţie cretină.
Am nişte vise triste ca o fată mare atunci când crezi că e prea largă şi îţi spune că-i prima dată.
Banii se duc, îi furi, îi spargi, îi fuţi poţi număra problemele pe degetele unui ciung.
Restricţii îmi distrug instinctul ţine ritmul, explică-mi tu cât e de simplu!
Şi ca să înţelegi ce zic, pe cine nu laşi să moară nu te lasă să nimic.
Dacă-n duşmani dau cu ură, în prieteni dau cu pretenţii
De-aia-ncerc să nu pretind de la nimeni ce nu-mi pot da pereţii.
Mega frustrat şi mai ales incoerent,
Socializez intermitent ca un semafor defect.
Incultura ta te face să vorbeşti despre cultură,
Vino cu ceva mai bun înainte să dai din gură.
Totul e viu şi. toţi suntem pe dos,
Te juri pe fraţii tăi morţi ca să te ia lumea-n serios
N-am inspiraţie pe cât aş vrea să pară,
Am doar multe foi şi multe amintiri cu gust amar,
Trist ca o mamă mândră de copilul alteia,
Dormi pe stradă până te trezeşti cu totul alt băiat.
Găseşte-un unghi din care totul pare gratis
Şi stai la coada vieţii să obţii ce nu vor alţii.
Să ştii în primul rând că o să-ţi vină rândul,
Inima mea încă bătea când am atins pământul!
Când am auzit prima dată am fost la modu' vreau şi eu să mi se rupă pula şi să o dau atât de greu;
Să zic de probleme, să nu zic despre cum tot ce am eu e de fapt al nevestei.
Sunt independent, adică nu am peşte; tu iubeşti rap doar că rap-ul nu te iubeşte,
Pentru mine e un viciu, aş înnebuni în pielea mea ca o canapea într-un ospiciu.
Menţin treaba constructivă, te văd tăiat pe mâini, ai o groază de pizde
Odd de la-nceput, tu eşti caraghios precum Crapu şi Menumorut.
Mai ţii minte? Ascultai pe casetă, Vacanţa Mare cu manele pe copertă
Cât se poate de subtil, elegant ca un sac de haine second hand la kill.
Am vrut să cred în om, în zi, în noapte, în spaţiu, într-o Românie europenizată prin fapte.
N-ai nevoie de tot ce ai e atât de simplu, tu te-ai născut ei te-au minţit continuu.
Şi cine zice ce e bine? Ce facultate a terminat să-mi stabilească mie traseul cu virtuţile lui de căcat;
împins de neant sunt zeu ornamental, dar nu e treaba ta blestemul meu căci eu îl car;
Şi mă doare că noi suntem neam şmecher şi cerşitorii ăştia care ne conduc ne otrăvesc încet cu
Occidentul l-ai privit distorsionat atâta timp încât acum e doar capitalism mutant.
Fă un copil şi dăi un un nume, acum creşte-l! Vă ştiu modelul şerpilor sunteţi la fel de veştezi;
Închis în beton ca o Ană modernă, dar cine e meşter să doarmă fără o armă sub pernă?
E personalizat, nu te depersonaliza...