Unul era Când tânăr, Când bătrân. De aceea, Părea ca sunt Doi. Și chiar de erau doi Tot unul era. Fiindcă aveau Un singur Nas. Și chiar de erau doi Tot unul era. Fiindcă aveau doar doi Ochi albaștri. Pe care-i purta Când unul Când altul Când unul Când altul Când unul. Suflu repede Suflu repede Ca un bou La ieslea de sticla. Și în ieslea de sticla E un om Și-un stâlp De telegraf. Suflu repede Suflu repede Șterg geamul Carciumii Cu o batista Sa fac coca Ochiului. Spre stâlpul De telegraf. Omul de afara Și stâlpul de afara Deodată Îmi intra In ochi. Acum am un stâlp De telegraf. Și am Un om In ochi. Multe cabluri negre Și roșii Îmi ies din orbitele Pline de praf Cabluri negre Și roșii Ma leagă de toți Stâlpii de telegraf. Stau lângă geam Conectat la toți Stâlpii din lume. Și simt un bețiv Urinand pe un stâlp Dintr-o alta țară. Stau lângă geam Conectat la toți Stâlpii din lume. Un bețiv departe Lovește un stâlp. Și stâlpul începe Sa sune... Exact sunetul acesta Îl aud Acum La mine-n cap. Omul din ochi Mestereste Ceva cu patentul La mine-n cap Aud din nou Cum stâlpul lovit De copil Începe sa sune Și amândoi Știm ca sunetul Vine din alta Lume... Sufletele sclipesc Pe buze Scurt. Și trec În alt veac. Sufletele nu-s Nici proaste Nici deștepte. Ele beau lumina Atât cât licuricii noaptea Și poate nici atât! (Beau lumina...) Atât cât licuricii noaptea Și poate nici atât! Atât cât licuricii noaptea Și poate nici atât! Atât cât licuricii noaptea...