Când eram micuuuț Ce frumos era! Pe aici trăiau oameni de treabă Nimeni, pe vremea aia, nu lenevea Când eram micuuuț Era așa de bini! Mămuca și tătucu și bunicii și-alte rude Aveau tăți grija de mini Uite, vine popa, Ce bărbat frumos! Tătucă, ți-o căzut un milion pi jos Ăsta umblă din bătătură-n bătătură Să ne deie și pe noi părinții La învățătură Și-am ajuns la școalăă! Mititel și [?] Rușinos și fricos Dar amu' m-am potolit! M-am ținut de nebunii Fix ca ceilalți copchii Ne urcam pe pereți Ne jucam și zbieram Ah, ce draci împielițați eram! Vai, popa, nu mai știe ce să facă Drăciile din capu copchiilor singure n-o să treacă! Învățătura merge prost Obrăzniciile merg bini Aaaaa! Popa, Cumva vă determin să ascultați de mini! O zis că ne pocnești La fiecare greșeala La scris, la citit Sau la drăcăriili pe care le facem noi la școală Smărăndița a râs Dumnealui a luat biciul din cui Și-o-nceput s-o biciuiască peste fund De parcă nici nu-i păsa că era fata luui! Smărăndița zbiera, Popa și mai tare dădea! Și mie mi se rupea Inima! Nu de durerea ei Ci de groază căci de bici Nu poți scăpa! Smărăndița zbiera, Popa și mai tare dădea! Și mie mi se rupea Inima! Nu de durerea ei Ci de groază căci de bici Nu poți scăpa! Nu poți scăpa! Nu poți scăpa!