Nici nu mai știu nici nu mai văd Pădurea-i toată un prăpăd Mestecenii cu presimțiri să zbat în vânt ca niște miri Peste grădini un fum ciudat Stăruie greu, ca un oftat Mama-nr-un colț zâmbește stins ca un cireș de ani învins Durerea nu pot să mi-o strig și tac și nu vorbesc nimic Înstrăinarea și-a înfipt în piept cuțitu-i de argint Dar știu că această taină grea o înțelege numai ea Nici nu mai știu nici nu mai văd Pădurea-i toată un prăpăd Toată un prăpăd