Toamna-mi îneacă sufletul în fum Toamna-mi toarnă-n suflet roiuri de frunzare Dansul trist al toamnei îl dansăm acum Tragică beție, moale legănare Ochii mei au cearcăni, ochii tăi îs puri Câtă deznădejde pașii noștri mână Ca un vânt ce zmulge frunza din păduri Ca un vânt ce-nvârte ușa din țîțînă Mâine dimineață o să fim străini Vei privi tăcută mâine dimineață (vei privi) Cum prin descărnate tufe în grădini Se rotesc fuioare veștede de ceață Și vei sta tăcută cum am stat și eu Când ne-am plâns iubirea destrămată-n toamna Vei privi tăcută cum cornul vântului mereu Norii pe ceruri către zări îndeamnă Mâine dimineață o să fim străini Vei privi tăcută mâine dimineață (vei privi) Cum prin descărnate tufe în grădini Se rotesc fuioare veștede de ceață Pe când eu voi trece sub castani roșcați Cu împietrite buze palid pe cărare Or să mi se stîngă pașii cadențați În nisip scrâșnită lașă remușcare Mâine dimineață o să fim străini Vei privi tăcută mâine dimineață (vei privi) Cum prin descărnate tufe în grădini Se rotesc fuioare veștede de ceață Mâine dimineață o să fim străini Vei privi tăcută mâine dimineață (vei privi) Cum prin descărnate tufe în grădini Se rotesc fuioare veștede de ceață