Necitite, cărţile Neclintite, pernele Patru colţuri gri în jurul patului Goale şi-ale nimănui Hei, hei... urlă vântul pe alei Hei, hei... nopţi sticloase cu miros de tei Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti? Cine-ţi ascultă diseară şoaptele şi două poveşti? Cea cu-apusul roşu-mov Sau cea tristă, de alcov? Neiubiţi şi neiertaţi, lumea-i plină de ciudaţi Scrisori nescrise zac netrimise şi suflete mor ne-ntrebate de dor Vorbele, dusmancele Nerostite, tainele Doar ghicitorile ştiu despre suflet pustiu Şi chip pământiu Hei, hei... urlă vântul pe alei Hei, hei... nopţi sticloase cu miros de tei Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti? Cine-ţi ascultă diseară şoaptele şi două poveşti? Cine-ntreabă? Cine-ascultă? Cine-n urma ta se uită? Neiubiţi şi neiertaţi, lumea-i plină de ciudaţi Scrisori nescrise zac netrimise, şi suflete mor ne-ntrebate de dor Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti? Te-ntreb azi: tu... cum mai eşti?